Creștinarea retreatei între moaște și tramvaie

Cel mai tare început de roman românesc: “Part One”.

*

Creștinarea ciberspațiului.

*

Să mai zăbovim oleacă: precum la moaște, așa și în tramvai (din noua carte a prietenului nostru imaginar).

*

Tare fain e cînd mai intră cîte unul într-o discuție pe FB și comentează în limba engleză. El are nume românesc, ceilalți comentatori sînt români și comentează în limba română… dar vine el – EL – care a găsit cel mai nimerit mijloc de comunicare. Uneori se miră că nu-l bagă nimeni în seamă.

Sugestie: să adopte limbajul pisicilor, data viitoare. Știți care, cînd. Atunci cînd o pisică se oprește în fața ta, se uită la tine, și se uită, și se uită, apoi pleacă cu aerul că ar spune dă-te dracu, dacă nu ești în stare să înțelegi ceva atît de simplu! ce vrei, să-ți desenez?! Măcar ar imita o ființă superioară…

*

Hopa! Iată-l și făcător de afișe pe amicul nostru recent:

E cam varză retreata asta!
Sau viezure. Mînz?!

*

Tot despre împleti(ci)rea limbilor (și nu, nu e vorba despre kisu francez!). Poftim părere!

Sau, cu alte vorbe, traducerea e excelentă, dar redactarea nașpa. Adică cum? Redactorul a băgat greșeli în textul traducătorului?! Care text al traducătorului circulă, presupun, la liber, pe net, de ne putem exprima asupra diferenței între traducere și redactare.

Ideea de bază e asta (nu?): dacă rezultatul e bun, traducătorul e super-extra-power-bum!; dacă rezultatul (cartea) e nasol, de vină e redactorul.

Dau mereu mărunt din buze atunci cînd cineva face ierarhii cu traducătorii. Cred că numai redactorii pot vorbi despre asta, bazîndu-se pe realități.

Am mai zis: un traducător bun e ăla pe care se bat redactorii.

*

Rămînem printre autorii de literatură. Unii dintre ei, scriitori. Ca în anunțul de mai jos:

Dar ceilalți, în afară de scriitorul Groșan, ce-or fi, măi tată?! Copii de mingi? Vînzători de ziare? Pietoni? Bicicliști?